Nu a fost un clasic Romania - Italia intrucat in ambele echipe s-a resimtit o influenta mai mare sau mai mica din partea unor straini de diferite culori, nationalitati si calitati... toti cu aceeasi sete arzatoare de afirmare. Portughezii din Cluj au avut putin din ardoarea romanilor, insa le-a lipsit acea resemnare care ne caracterizeaza cand suntem condusi. De cealalta parte, Roma a etalat o echipa de campioni, vice-campioni si castigatori ai diferitelor cupe si competitii prestigioase, insa o parte indelungata de timp italienii au fost prezenti doar cu numele pe teren, prestatia lor fiind mult sub nivelul asteptarilor, si uneori chiar a clujenilor. Greseala de liga a IV-a sau "de curtea scolii" cum a mai fost numita iesirea lui Stancioiu i-a adus pe italieni in avantaj, care s-a marit apoi printr-un fault comandat de Julio Baptista (preferatul arbitrului cum l-a numit comentatorul) care a fost transormat superb de un Totti mai mult absent de altfel. Desi actiunile CFR-ului s-au intetit si acestia au reusit chiar sa inscrie prin Kone, aceasta nu a fost de ajuns pentru a restabili egalitatea, Roma ajungand sa se apere foarte precis, sa inchida atent spatiile si sa incerce ruperi de ritm si contra-atacuri. In repriza a II-a spectacolul nu s-a materializat in favoarea clujenilor desi acestia conduceau ostilitatile, intampinati de niste replici-umbre a ceea ce inseamna AS Roma. Ocaziile ratate de clujeni s-au razbunat in golul lui Matteo Brighi care a reusit astfel dubla si a inchis tabela, desi pe teren s-au mai plimbat nume ca Vucinic, Pizarro sau Riise.  Rezultatul este cu atat mai amar pentru ca Bordeaux a reusit un egal acasa cu Chelsea reusind astfel calificarea in Cupa Uefa ramanand ca,  tipic pentru fotbalul romanesc, o echipa cu 4 puncte obtinute in primele 2 meciuri cu nume ca Roma sau Chelsea sa aiba mai putine sanse de calificare decat o echipa care a incasat-o aproape la fiecare ocazie si care a tinut cu dintii de un egal cu Fiorentina lui Mutu..