O compilatie draguta de filme de pe 220.ro 

                         De ce femeile iubesc barbatii? 

                    De ce iubim America?

              De ce am ras in Septembrie? 

              De ce am ras in Octombrie? 

             De ce am ras in Noiembrie? 

            De ce am ras in Decembrie? 

         Filmele Cu si Fara efecte speciale 

Da, stiu ca n-am mai scris de cam multa vreme.. si curios.. au fost oameni care m-au intrebat de ce si cum, asa ca o sa revin online... cat inca o sa mai am ceva de spus. Nu vreau sa arunc absentza mea pe jobul care-mi mananca 3 sferturi din zi si imi ofera in schimb fire de par alb ( daca mi l-as lasa suficient de lung sa se observe :) si nici pe vreo "ea".. desi chiar n-am mai postat de la episodul cu "aia".. si am si sters ultimele posturi despre ea :)
Surprinzator sau nu revenirea se leaga de aceeasi tema, poate pentru ca polii magnetilor se atrag.. dar nu la fel de tare la 350 de kilometri, iar curcubeul nu e roz... nu prin telefon. :)
Vorbeam, deci, dimineatza tarziu pe la ora 1 noaptea cu o... prietena :) n-o sa-i dau numele irinei.. despre... maruntzish. O alegorie foarte frumoasa pe care vreau sa v-o prezint fara citate, ci imbracata un pic mai frumos si un pic mai ascunsa, sa n-o gaseasca orice gutza wannabe :D ..Sa luam spre exemplu.. un studentzache.. viatza grea.. cam fara bani.. asculti melodii de jale, de dragoste, de emo.. whatever.. si... nimic. Te uiti pe jos.. te uiti prin buzunare.. cauti pe net.. nu gasesti un banutz si pt tine, o moneda de 50 de bani.. ceva cat de mic.. sa-ti satisfaca si tie setea si pasiunea. Daca iti bagi pla si incepi sa nu mai cauti.. dupa un timp o sa fie chiar bine, n-o sa mai simti nevoia, o sa afli chestii noi si interesante despre tine, deveniti prieteni.. si apoi.. pac pac.. in toata linistea ta.. o sa gasesti si un 5 sute de mii pe jos. Isn't life funny?!
Teoria fetitelor se opreste aici, pentru ca fara sa-si dea seama.. ele gasesc.. banutzi. Nu e chiar greu si in plus au chestia aia.. si aia trag la ele. La baietei in schimb, povestea noastra se mai complica un pic, pentru ca dupa ce gasesti bancnota pe jos si o iei cu tine acasa si o iubesti, observi ca.. era impaturita in 2, deci nu e chiar asa scumpa.. in plus, e destul de mare pentru cat valoreaza, iar intretinerea ei costa! :O siii... uneori dimineatza e cam botita si nu mai e atat de dreapta neteda si frumoasa, in plus... cand mergi cu ea pe strada mai vezi alti bani pe jos.. dar nu poti sa te apleci sa le ridici, sau sa intorci capul macar.. Iar daca toate astea nu sunt de ajuns, dupa un timp incepe sa-ti lipseasca viatza de studentzache.. sa mai iei bani cu imprumut, sa umbli mai boem fara bani in buzunar, poate furi de la vreun papagal sau poate ti se lipeste de mana.. in vreun club.. cand dansezi :)
Pnm, niciodata n-o sa fim multumiti cu ce avem, probabil niciodata n-o sa ne oprim din cautat.. moneda noastra de 50 de bani.. mica si lucioasa, care-ti incape fix tie in palma si e facuta parca pt buzunarul tau..









p.s. .. nu, aceasta nu este o postare despre bani. :) multumesc.

:)))) baaaai... e 5 MAI ... :X pfff... ce frumos.. pe langa ziua Barbatului (multumim pe aceasta cale Bergenbier), pe langa ziua Madalinei (we miss u.. :X ), mai e ceva de sarbatorit! :P :))))) a trecut un an de cand conduc.. legal! :) "si-asta nu-nseamna ca sunt bun, inseamna ca sunt unu'n plus! " :)) ..mda.. conduc.. de cand eram mic.. de cand aveam.. nici 6 ani.. si ma tinea taica-miu pe genunchi si tot nu ma vedeam din spatele volanului.. :P de-acolo inainte.. toate numai bune.. :) ..le-am facut pe toate.. :) am condus tot ce-am prins... dacie, logan, astra, ford probe, seat ibiza si leon, mercedes, vw, peugeot, bmw.. :-/ ..duba.. camion.. :-" autobuz.. :))))) da.. am mers si cu autobuzul :)) chiar inainte sa am permis.. :P ... in fine.. tin minte prima amenda.. :))) in fata la Hogas pt parcare interzisa... 2 puncte, 50 ron si rotile dezumflate de niste papagali de taximetristi.. :)) Noroc de nenea Mancas c-am reusit sa le schimb! :)) au urmat si bune si rele.. de la drumuri de 5 minute pana la 5-6 ore de condus continuu... de la 2-300metri pana la 400km pana prin Buzau.. :) skimbat bujii in fatza la kaufland, bulit alternator la 20 km in afara orasului.. 8-> pfff.. ce vremuri! :)) Incepand de azi as putea sa nu mai port semnele alea dragutze de incepator.. pe care mi le-a aruncat oricum taica-miu dupa o luna.. :) incepand de azi n-as mai avea limitarea aia cu 5-10 km de incepator.. :).. :)) teoretic doar, incepand de azi nu mai sunt incepator ci amator.. :)) haha bob, dar amatori sunt toti aia care au doar B-ul, asa ca nu e nicio problema :P una peste alta... astept sa-mi iau masinutza mea.. si apoi am eu de colindat lumea.. subiect de blog ;) ...hai brb.. am scris prea mult.. in loc sa beau.. pune, ba, o manea! :) ....\:d/

...ghidul meu personal: cum sa-ti scoti peri albi in doar o ora...
Parea doar o dupa-amiaza plictisitoare de ianuarie in care primavara nu venise inca, desi parca iarna plecase demult.. nimic nu anunta uraganul urmat de cateva avalanse ce avea sa ma loveasca exact cand ma asteptam mai putin.
Sprijineam un caiet studentesc de monitor, mintindu-ma ca invatz la roman (desi n-am facut decat un counter si niste muzica toata ziua).. Din senin, minunata-mi contemplatie e intrerupta de un 0742 pe care cumva nu-l aveam in agenda.. Raspund.. si-o voce aparent cunoscuta ataca o tinta sigura: "Stii filosofie?"
Am nevoie de 3 secunde sa ma conving ca e Butzi.. pentru ca in prima faza nu puteam sa pun Butzi si filosofie in aceeasi propozitie, sau in acelasi context.. insa imi amintesc repede ca fata trebuia sa aiba examen candva zilele astea si prind curaj...
-EU?... :-s
-Stii despre Decartes?
-Stiu
-Fii atent! Am nevoie de tine...
...daca era in fatza mea in momentul ala, probabil Butzi ar fi scos soarele din buzunar.. tocmai rasarise soarele pe strada mea.. :)) si avea un curcubeu inclus! :))
...ce-a urmat e greu de descris... soapte apasate si incarcate de pasiune le cresteau pulsul alora de la SRI care au inceput sa ne asculte mai atent apelurile:
-VORBESTE MAI TARE CA NU TE AUD!!!
-nu pot, ca poate vine profu'
-A, OK, TRECI LA SUBIECT
-inteleg prin intuitie nu acea expresie nesigura ... [...]
-OK, O SA VAD CE POT FACE...

... am debitat niste prostioare pe-acolo.. am sunat-o pe fata sa-i dictez... si m-am chinuit minute bune s-o conving sa si transcrie! 8-) ... "Nu pot sa scriu asa ceva.... ma da afara.. a zis fara metafore.. fara nimic.. scurt si la obiect.. cum sa scriu asa? ce-i asta? "..... "Femeie.. e examen de filosofie, right? E facultate, nu e clasa a VII-a, nu mai exista .. write that shit down".. Ce-a urmat... doar Dumnezeu stie.. i-am promis doar ca o sa treaca, daca scrie ce i-am dat.. fara sa modifice, sa taie, sa stearga, sa uite... :D
Bineinteles ma simt obligat sa postez subiectul si raspunsurile, just for fans! :))

*inteleg prin intuitie nu acea expresie nesigura pe care o dau simturile nici judecata inselatoare pe care o alcatuieste, nu intotdeauna in chip fericit imaginatia, ci aflarea, de catre inteligenta pura si adancita in sine a unui concept intr-atat de simplu si definit incat sa nu mai ramana cu desavarsire nici o indoiala asupra lucrului pe care il intelegem. cu alte cuvinte numesc astfel conceptul acela neindoielnic al inteligentei pure si adancite in sine, nascut numai prin lumina mintii si mai sigur decat insasi deductia, intrucat e mai simplu decat ea -desi am vazut ca nici cu privire la deductie oamenii nu pot gresi. (Renee Decartes)

-Intuitia intelectuala de tip cartezian difera de intuitia senzoriala prin insusi obiectul sau. Intuitia intelectuala este un act prin care intelectul surprinde spontan specificul obiectului de cunoscut ca obiect al gandirii, asadar ca obiect gandit. Ca viziune anterioara este mai profunda si mai convingatoare decat perceptia senzoriala. Decartes subliniaza ca nu intuitia, si mai ales nu empirismul ofera cea mai desavarsita cunoastere, ci cunoasterea spiritului insusi. Ca modalitate cognitiva a intelectului, intuitia este mai profunda si mai convingatoare decat perceptia senzoriala, insa este aceasta nu trebuie sa fie subiectiva. Intuitia trebuie sa fie completata de deductie si nu de imaginatie, trebuie sa fie nascut prin lumina mintii si nu prin perceptia fizica pe care Decartes o numeste: indoielnica. Intuitia trebuie sa aiba ca obiect un lucru atat de simplu si de pur incat sa nu-i caute sensurile absconse, ci doar sa i le scoata la lumina pe cele care abia asteapta sa rasara, sa fie descoperite si trezite la viata. Si cu toate ca deductia este de multe ori eficienta, ea insasi depinde de un subiect simplu, pur si neindoielnic si de o intuitie sigura a unei inteligente adancite in site, nu manjita de superficialitatea empirismului cotidian.

*nu cautam niciodata lucrurile, ci cautarea lucrurilor (Blaise Pascal)

- Omul, "trestie cugetatoare" cum o numea pascal se inobileaza prin faptul ca are constiinta, asupra universului, asupra zilei de maine, si asupra sa.. Constientizandu-si efemeritatea, omul cauta idealuri, teluri imposibile, piedici, in dorinta nebuna de a evada din monotonia cotidiana, sau in refularea vreunui suflet de prometeu ce nu poate fi ingradit de soarta, ce nu poate fi invins de destin. Uneori cautarea este o munca sisifica, iar cei slabi se lovesc ca niste muste de geam inainte sa atinga lumina, dar pentru unii, cautarea se transforma intr-o "suferinta dureros de dulce" eminesciana, si insasi cautarea le ghideaza sufletele in viata, mai mult poate decat atingerea idealului. caci odata atins, idealul se stinge, dispare.. nu mai este un ideal. De fapt idealul nu este premiul, nu este gloria, ci este bildungsromanul neofitului care se metamorfozeaza prin toate starile si ascende catre absolut, pe care ajunge sa-l merite, chiar daca ii este refuzat. Cautarea unui anumit lucru il emfatizeaza, astfel ca apare falsa idee de Colos, insa dobandirea acelui lucru il face sa para mic si insignifiant, pe langa idealul nou si stralucitor ce se iveste. Nici in privinta sentimentelor lucrurile nu se schimba enorm de mult, caci doua suflete nu se cauta pentru ca ar fi de dinainte menite, ci pentru ca impreuna vor implini un sentiment, vor incununa dragostea.. Un suflet nu-l cauta pe celalalt, ci cauta confortul si siguranta familiei, ravneste la sentimenul de grija pe care il va afla de la cineva si il va intoarce inzecit.. toate acestea dau mai mult sens vietii decat idolatrizarea persoanei iubite. Efemeritatea si simplicitatea lucrurilor este uneori debordanta daca acestea nu sunt obtinute prin sacrificii si prin sudoarea fruntii, caci "un drum fara obstacole e un drum care nu duce nicaieri"; dar la sfarsitul unui drum anevoios, maturizarea si experienta dobandita dupa cautare echivaleaza cu succesul unui al doilea ideal.

Toate firele albe care mi-au iesit incercand sa-i bag aberatiile mele pe gat si s-o conving ca n-o da afara pentru asta, sau ca.. nu-i rupe foaia.. sau ca... n-o va pica din start vor fi desigur rasplatite, si sunt destul de greu de multumit... desi mental deja orgasmam de incantare... pentru ca nu mai vorbisem cu filosofia de ceva timp si aveam nevoie! :)) In fine.. osciland, filmul s-a incheiat cu bine, finalul e chiar unul apoteotic, deja ziua mea a devenit mai buna.... aproape am chef sa ma duc la munca.. :)) :D pnm.. acum astept rezultatele la exam.. si am emotii mai mari ca ea! :)))) :)) :))

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2 : 30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa . -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii'40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata "
-"Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat :
-" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
-" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... -"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea
-"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
-"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata :
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-"Nimic" am zis eu.
-"Dar trebuie si tu sa te intretii."
-"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
-"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. -"Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?... Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?.. Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : "Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!



* N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj la alte 10 persoane. ....multumiri speciale... Tonella