Poveste..



El si ea.. el drac, ea inger...
El sta-n iad, ea sta in cer...
Arhanghel si Lucifer....
Iad si cer....


El nu-i astru, nici luceafar...
Meditand, cu gel in par
O priveste printr-un nor
Pana-n cer...

Ea nu are nicio vina... 
Pare scoasa din vitrina
Ochii ei zvacnesc lumina
El suspina...

Se-ntalnesc, se vad se plac...
Altii intre ei nu-ncap
Dragoste sub un copac
Cap in cap...

Ea e pura si frumoasa...
El gelos, ea e aleasa
Doi copii sub clar de luna
Noapte buna...

Planuri lungi, idei comune...
Cati copii, cand si de unde
Ei viseaza impreuna
Impreuna....

Insa printre muritori...
Ingamfati si vorbitori
Croncanind ca niste ciori
Sfidatori...

Ea se-apropie de ei...
Ii asculta si apoi
Cand se uita catre el
El e drac...

Daca n-ar fi ascultat...
Ce spun cei ce nu il plac
Poate nu ar fi uitat
Cat se plac...

Furibund si plin de spume...
El ii cere sa se-adune
Sa nu uite ca in lume 
Sunt nebune...

Ea se frange si suspina...
El nu are nicio vina
Lumea insa ii dezbina
Fara mila...

Coarnele insangerate...
Mainile parca patate
Insa fara de pacate
Ea departe... 

El incepe sa se-nchine...
Intr-un cerc inchis se-nchide
Ea incepe sa se schimbe
Lumea rade...

Toti se bucura ca-n cer...
Nu mai sunt un drac si-un inger
Toti se bucura doar el
Plange-ncet...

Cata suferinta-ncape...
Intr-un drac si jumatate
Insa nu se da in spate
Inca poate...

Si din nou ciorile negre...
Croncanind marsuri funebre
Ea incepe sa repete
Sa regrete...

Ea incepe sa regrete...
El incepe sa se-mbete
Si incep ca din trompete
Sa se certe...

El e cel ce isi apasa...
Ca din cauza-i, aleasa
Nu poate sa indrazneasca
Sa zambeasca...

Si din vina ciorilor...
Glasul muritorilor
El si ea- inger si drac
Se despart...

El nu vrea sa fie cel...
Care-o trage jos din cer
Ochii lui iertare cer
El e el...

Ea e ea, dar ochii ei...

Poezia dragostei
Par sa vada ce vor ei
Oameni- lei...



Si decat s-o vada scrum...
El ii spune ramas bun
Fiecare pe alt drum
De acum...

Insa cine stie-acum...
Cine a fost rau sau bun
Ciorile repeta-n drum
Ramas bun...

Si trec zile, si trec luni...
Iata ca-ntr-o zi de luni
Ingerul gaseste-n spini
Catalini...

Dracul insa nu gaseste...
Nimic nu se potriveste
Tot la inger el tanjeste
Se-nnegreste...

Ingerul, bolnav acum...
Cautase pe alt drum
Ce credea ca e mai bun
Dracul nu...

Si, cuprins de remuscari...
Dupa multe incercari
Varsa lacrimi catre cer
Spre un inger...

Insa chiar lacrimi de drac...
Care inauntru ard
Se topesc si-apoi ingheata
Ca si viata...

Dracul care altadata...
A facut sa rad-o fata
Sufera si lasa balta
Viata toata...

Nu credea nici cel mai drac...
Ca doi astri ce se plac
Pot sa stea langa copac
Separat...

Nu credea saracul drac... 
Ca un om ca-n lumea toata
Cucereste nestingher
Al sau inger...

Nu visa dracul pe dealuri....
Cutandu-si consolarea...
Acceptand reincarnarea
Ingerul de altadata
E o fata...

Numai dac-ar fi vazut...
Din ce au fost au decazut
Ea, un inger pangarit
Fericit...

Nu spera ce fericit...
Muritorul a-mplinit
Un blestem al ciorilor
Un divort al stelelor...

El, baiat sarac cu capul...
Ea iubeste-acum pe altul
El mai cauta pe cer
Fostul inger...

Un sarut a fost de-ajuns...
Aripile i s-au smuls
Cercul de pe cap s-a strans
Si s-a dus....

Catalin n-ar fi ajuns...
Niciodat-atat de sus
Daca nu s-ar fi rapus
Demonul...

Ea si Catalin acum...
Fostul El, ramane scrum
Se razbuna cu temei
Pe femei...

Sila-i e sa se razbune...
El nu cauta s-adune
Poate oi, sau poate turme
De nebune...

Basmul nu mai e idila...
Ea e numai o copila
El e numai un baiat
Separat...

Nu se vad, nu se privesc...
Oare inca se iubesc
Din nou lacrimi siroiesc
Zile trec...

Toti murim, insa conteaza...
Fiecare ce viseaza
Poate fi si-un muritor
Invingator...

Cum va sti el peste ani...
Catalin, fiu din tarani
Sa-i ofere-n loc de bani
Fericire...

Ei, in cercul lor cel stramt...
El, naluca pe pamant
Pana chiar si stele plang
Pe mormant...

Ciorile nici azi nu tac...
Croncane spre fostul drac
Mesageri plini de venin
Catalin...

Numai inimile lor...
Sa mai taca tot nu vor
El sta rece pe covor
Mort de dor....

Inima-i inca se zbate...
Cand din piept incet o scoate
Sangele-i urla in soapte
Mort in noapte...

Fara el, ea n-a putut...
Inger sa mai fie
Fara ea, el n-a mai vrut
Sa invie....






Posted on 01:31 by Dellon and filed under | 1 Comments »

1 comentarii:

Anonim spunea... @ 2 februarie 2009 la 03:44

"Numai inimile lor...
Sa mai taca tot nu vor"

Trimiteți un comentariu

 
Clicky Web Analytics